Despre atentie

Maria incepe in ceai

Nu pot sa trec repede peste povestea aceasta pentru ca m-a uns la suflet. Va fac un articol luung, cu multe detalii si paranteze. Eu va avertizez de la inceput.
Este despre Maria mea (2 ani si 2 luni) careia pana acum putina vreme nu i-am dat ceai. Am baut in fata ei, dar niciodata nu a cerut, asa ca eu m-am bucurat si m-am facut ca ploua. Oricum nu tin pasul cu ea, energie suplimentara ii mai lipseste. Sigur, imi cerea sau imi fura ustensilele, dar nu si ceai.

In urma cu 3 saptamani (parca 3 erau, eu nu prea le am cu timpul, adica nu stiu nici cati ani am daca nu calculez) am incercat sa o conving sa bem ceai impreuna. Nu ca imi doream sa bea sau ca nu imi doream o sesiune doar eu cu mine, dar nu sta si nici nu vreau sa o las singura in casa (eu imi beau ceaiul afara daca nu stiti deja asta). Nu am apucat sa bem, v-am povestiti aici motivele, dar de atunci nici ca mai pot scapa de ea la ceai. S-au dus vremurile in care se juca linistita la nisip (oricum acolo nu se mai poate juca pentru ca am dat pisica afara din casa fara sa ma gandesc ca o sa ingroape de zor acolo arme toxice si nu, nu am gasit inca o solutie reala), sau culegea iarba, sau alerga gandaci, sau mirosea florile, slava cerului avea ce face, timp in care eu imi beam ceaiul tihnit (sa nu credeti, din greseala, ca meditativ, oricum am o ureche catre ea in permanenta daca e acasa). Am fost aproape socata cand am constatat ca domnita mea apare la ceai fix cand se aude ceainicul, adica atunci cand fierbe apa. Sa nu credeti ca am ceainic cu fluier ca in filme, este unul ceramic special pentru fiert apa, se numeste kettle (nu are traducere efectiv) o sa va scriu despre el la un moment dat. Fata mea stia deja ce inseamna sunetul acela, iar sunetul este subtil.

Daca bea zilnic de cand s-a apucat, apai astazi a trecut la nivelul urmator. A cerut ea sesiune de ceai! A fost WOW pentru mine! Vedeti imediat de ce. Nu a cerut la orice ora, ci imediat dupa somnul de pranz, adica pe la ora 17, dar cum nu se poate mai bine ca era intre somnuri.

V-am spus ca are 2 ani si putin, dar nu si ca nu vorbeste inca. Spune cateva cuvinte, a format acum 4 luni 2 propozitii, a spus chiar si un r corect, dar e pe regresie la vorbit. Din cele cateva cuvinte pe care le spune, pentru jumatate dintre ele este nevoie de traducere daca nu esti ma-sa. Buun! Deci cum naiba sa ceara copilul ceai daca nu vorbeste? Pai saraca mi-a explicat 30 de minte ce vrea in toate felurile posibile. Va spun sincer ca m-a uimit determinarea ei, dar mai ales lipsa mea de conectare la ea si la mine. Am fost frustata maxim (adica tot deconectata total desi mi-am revenit o clipa cand am inteles ce vrea copilul) pe tema aceasta pana am ales ceaiul. Cum pot, bai, nene, sa fiu asa blonda uneori!?!?! (Nu cred in bancuri cu blonde, dar imi place expresia, suna bine si o am intiparita in cap. Ma ierti Alina! Mereu iti spun ca esti desteapta, pentru ca esti! Si restul oamenilor blonzi sper sa ma ierte… ca Alina ma iubeste asa cum sunt :D. Scuzati paranteza imensa.)

Sa va explic si voua.

Mai intai a cerut apa, dar cand i-am adus sticluta, in loc sa bea, m-a dus in casa in fata raftului cu ceai. Nu m-am prins ce vrea.

Apoi a cerut papa si i-am dat un avocado. Cu bucata de fruct in gura ea inca cerea papa si apa. Nu m-am prins ce vrea mai ales ca ii era foame si manca la avocado.

L-a luat pe Lu Yu in mana si a inceput sa tipe la mine „apa”. Nu am inteles… eu bateam campiile intreband-o daca vrea sa ne jucam cu Lu Yu si cu apa. Ea tipa la mine „niiuuuuuu”.

Apoi a luat o cescuta de ceai si a inceput sa bata cu ea in masa tipand „apa”. Puteti crede ca nu m-am prins? Da, oameni buni, nu m-am prins… Iar am batut campiile si i-am pus apa in cescuta. Ea a aruncat cescuta nervoasa (noroc ca pe un scaun si nu s-a spart) si si-a tras exasperata o palma peste frunte ca Oso din Masha. (Pentru cunoscatori varianta in spaniola)

S-a dus mitica in fata raftului unde tin ustensilele de ceai, gol acum pentru ca faceam curat cand s-a trezit ea, si a inceput sa tipe „mama, Oaca, papa, apa, mama”. Dar va rog mult, nu ne jucam aici, trebuie sa va imaginati un copil aproape cu buza pusa, nu stie cum sa mai explice… o busea plansul sigur daca nu intelegeam.

Daca tot v-am avertizat ca e articol lung si am vorbit de conectare si atentie, va zic sportiv ca eu am vrut sa bat campiile si cand m-am prins. Pai raftul era gol, nu o las sa umble ea acolo si stie sa ceara daca vrea ceva, ca daca sparge o ceasca nu e problema, dar la tot raftul zob nu stiu cum as reactiona si nu vreau sa aflu. In plus avem si un joc cu Oacai (broasca pe nume Oacai) pe care o alearga sarpele sa o pape (Povestea unui Brotacel, tot pentru cunoscatori, doar ca Mormocel e Oacai si sarpele Sssss), deci puteam usor sa o dau in balarii. Dar avea copilul meu o fata disperata ca nu mi-am mai permis asta. Brusc mi-am amintit ca eu am facut asocierea intre Oacai si ceai, acum 3 saptamani la prima noastra incercare de a bea ceai impreuna. Am mari dubii ca deveam prezenta daca Maria nu statea sa planga de frustare ca nu pricep.

Nu va pot pune aici poze, pentru ca nu am stat de poze atunci, dar a fost memorabil momentul in care mi-am dat seama ce vrea. Socata de propria-mi adormire am coborat la nivelul ei si am intrebat „iubire, tu vrei ceai?”, s-a luminat la fata, pupilele i s-au dilatat, buza pusa a fost inlocuita de un zambet pana la ceafa, iar respiratia s-a accelerat… moment in care eu incerc sa o iau in brate. Ea ma impinge si imi spune aproape tipand de bucurie „daaaa. mama apa, apa, papa”.

Am pus apa pe foc, m-a luat de mana si ne-am dus sa ne jucam cu vava (adica cu florile) ca si cand nimic nu s-a intamplat. Eu va zic sincer ca nu prea imi ardea de joaca, am fost suparata pe mine pana cand Maria a auzit ceainicul. M-a luat de mana, s-a uitat la mine, mi-a spus „apa” si m-a dus la ceai. Atunci s-a risipit suparare mea si am intrat total in filmul ei. Am ales Da Hong Pao pur si simplu. Pana acum i-am dat doar ceai neoxidat, dar fiind tarziu am zis ca nu strica. Am preparat ioleleste, dar nu am repetat greseala de aici si am pus 4 grame de ceai. Prima infuzie am lasat cam 30 de secunde, am zis sa il fac mai usurel, asa ca pentru ea.

Torn in cescute, mie trei sferturi, ei cateva picaturi si o poftesc sa bea. Nu am vazut mai multa prezenta la nimeni, mai ales la sesiunile de ceai in doi. Pentru cateva secunde, atat a durat sa bea, au fost doar ea si ceascuta aia pe pamant. A sorbit cu patima chiar, cu sunet puternic. A baut dand capul pe spate mult,  iar la final a trantit cescuta pe masa de sticla plescaind si scotand un „Aaaaaaaah!” pe care va spun sigur ca daca il auzeau cei care fac reclamele la Coca-Cola, crapau, si nu alta, de ciuda.

Imediat a cerut iar, asa ca ii mai pun un strop. Se repeta figura descrisa mai sus, doar ca acum a dat si un strop pe ea. Aveti poza pentru exemplificare.

Si tot asa pana cand fata a baut 30 de ml de ceai. Hopa zic! Gata mama, nu mai bem. Si asa nu mi-a ajuns nici mie, nu mai este. Si ii arat vasul de servire gol. Ea nimic, dadea cu ceasca in masa si spunea parca la infinit „mama da”, eu ca nu mai este si gata. Vede ea ca nu merge asa cu mine, se da jos din scaun (nu tocmai usor la varsta ei, dar nu permite sa o ajuti si nici nu vreau), merge langa plita unde statea apa si imi spune clar in timp ce imi arata cu degetul spre ceainic, „apa”. Ce sa mai zic? Fac o a doua reinfuzare. Wow! Sa ma bat cu ea pe vasul de servire si mai multe nu. Il vrea ea pe tot, ce ii dau eu ei cu cescuta cateva picaturi?! Am incercat eu sa ii explic, ea nu ma auzea asa ca o las sa ia vasul, dar aveam as-ul in maneca. Mi-a picat fisa ca o arde si nu poate sa bea direct, asa ca ii spun. Punct pentru mine ca revenim la picatura, dar din picatura in picatura a mai baut o cescuta si din a doua tura. Hopa zic! E prea mult 60 ml. de ceai. Am mai baut si eu, mai ai si in lapte, gata. Ea nimic. Nu tipa, nu se enerva, dar efectiv nu ii pasa de ce zic sau fac.

Ce sa fac, bai, frate? Mai este si in perioada nu-urilor cand incapatanarea ei este de vise urate, dar pot eu sa zic ceva? Nu pot! Eu sunt profesorul de unde a invatat, asa ca ma gandesc ca e inutil sa ma opun si ii pun in ceasca putina apa cu o picatura de ceai cat sa coloreze situatia. Ia ea cescuta bucuroasa si bea. Cand vede ce este ce ziceti? Scuipa gura bauta si arunca ce a ramas pe jos… cu tot cu cescuta, iar de data aceasta s-a spart. Ei, lasa, zic, si cioburile sunt tot cu noroc. Evenimentul mi-a permis sa o iau in brate, sa ii zic ca e ok, s-a spart ceasca si nu e asta paguba. Avem si altele, dar nu mai bem ceai ca este destul.

La final, cu ea in brate consolata ca nu mai bea ceai, eu ma gandeam „pfff, nu seamana ea fizic cu mine, dar e fata lu’ ma-sa! Clar ii si place Da Hong Pao ca la niciun ceai nu a facut asa!”

Anunțuri

2 gânduri despre „Maria incepe in ceai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s